Lecția 4 – LOCUL DE TRAI

În cadrul acestei lecții veți afla despre tipurile de locuințe, caracteristicile lor, dar și ariile de investigare.

Conform Legii nr. 75 din 30-04-2015 cu privire la locuințe, locuinţă – construcţie sau încăpere izolată alcătuită din una sau din mai multe camere de locuit, precum şi din alte încăperi auxiliare (bucătărie, bloc sanitar etc.), care satisface cerinţele de trai ale unei persoane sau ale mai multor persoane (familii) şi corespunde exigenţelor minime pentru locuinţe, stabilite în actele normative; în calitate de locuinţă sunt recunoscute casele de locuit individuale, apartamentele, încăperile locuibile din cămine şi din clădiri cu altă destinaţie; dreptul la locuinţă constituie un drept fundamental, care face parte din dreptul la viaţă decentă al persoanei sau familiei.

Locuinţă – construcţie sau încăpere izolată alcătuită din una sau din mai multe camere de locuit, precum şi din alte încăperi auxiliare (bucătărie, bloc sanitar etc.), care satisface cerinţele de trai ale unei persoane sau ale mai multor persoane (familii) şi corespunde exigenţelor minime pentru locuinţe, stabilite în actele normative; în calitate de locuinţă sunt recunoscute casele de locuit individuale, apartamentele, încăperile locuibile din cămine şi din clădiri cu altă destinaţie.

Conform art. 4 nr. 75 din 30.04.2015 cu privire la locuințe se disting următoarele tipuri de locuințe:

Locuinţă proprietate publică – locuinţă aflată în proprietatea unităţilor administrativ-teritoriale sau a statului, care include totalitatea locuinţelor, şi anume: sociale, de serviciu, de manevră, locuinţe de tip hoteluri-azil şi cămin şi locuinţe cu statut special (de protocol);

Locuinţă socială – locuinţă destinată persoanelor care necesită protecţie socială, acordată în locaţiune în condiţiile prezentei legi;

Locuinţă de serviciu – locuinţă acordată în locaţiune, în condiţiile legii, unor categorii de persoane pe perioada exercitării de către acestea a atribuţiilor funcţionale;

Locuinţă de manevră – locuinţă destinată cazării temporare a persoanelor ale căror locuinţe suportă lucrări de reparaţie capitală sau de reconstrucţie, ce nu pot fi efectuate în blocuri fără evacuarea locatarilor, ori destinată cazării persoanelor rămase fără locuinţe în urma calamităţilor naturale sau destinate persoanelor care au fost evacuate din locuinţele sociale;

Hotel-azil – clădire cu destinaţie specială pentru cazarea temporară a unor categorii de persoane aflate în dificultate;

Cămin – clădire destinată domicilierii persoanelor în perioada muncii sau a studiilor;

Locuinţă cu statut special (de protocol) – locuinţă destinată utilizării de către persoanele care sunt alese sau numite în funcţii de demnitate publică exclusiv pe durata exercitării funcţiilor;

Casă de vacanţă – locuinţă ocupată temporar, ca reşedinţă secundară, destinată odihnei şi recreerii;

Bloc locativ – clădire cu două sau mai multe apartamente (încăperi locuibile) destinate pentru trai, în a cărei componenţă, pe lângă apartamente, intră încăperi cu altă destinaţie decât cea de locuinţă şi de uz comun, echipamentele tehnice inginereşti, elemente constructive de bază ale clădirii (fundamentul, pereţii, planşeul, acoperişul etc.);

Casă individuală (casă cu curte) – construcţie separată alcătuită din una sau mai multe camere, cu unul sau cu mai multe nivele, destinată traiului permanent, de regulă, al unei familii;

Apartament – locuinţă alcătuită din una sau mai multe camere de locuit cu încăperi auxiliare, care satisface cerinţele de trai ale unei persoane sau familii şi face parte din blocul locativ;

Încăpere locuibilă în cămin – locuinţă alcătuită, de regulă, dintr-o cameră de locuit fără dependinţe (bucătărie, WC, cameră de baie (duş) etc.) sau cu dependinţe parţiale.

Conform Legii nr.8 cu privire la probaţiune din 14.02.2008, Articolul 26, supravegherea subiecţilor probaţiunii alin. (2) Acţiunile de supraveghere a subiecţilor probaţiunii se realizează prin: lit. a) vizite la domiciliu, la reședință, la locul de muncă şi de studii, consilierul de probațiune realizează vizite la locul de trai la subiectul de probațiune la toate tipurile de probațiune. Vizita la domiciliu sau reședință constată situaţia materială şi socială actuală a persoanei sau a familiei, şi care conţine date referitoare la persoană sau la membrii familiei (vârstă, ocupaţie, venituri), la locuinţă şi la bunurile pe care le posedă, la problemele cu care se confruntă aceştia.

La fel, conform art. 38 Cod civil RM cu privire la domiciliul și reședința temporară, domiciliul persoanei fizice este locul unde aceasta își are reședința obișnuită. Se consideră că persoana își păstrează domiciliul atât timp cât nu și-a stabilit un altul. Reședința obișnuită demonstrează o legătură apropiată și stabilă a persoanei fizice cu locul vizat. La determinarea reședinței obișnuite se iau în considerare toate elementele de fapt relevante, în special durata și regularitatea prezenței persoanei în locul vizat, precum și condițiile și motivele acestei prezențe. Reședința temporară a persoanei fizice este locul unde își are locuința temporară sau secundară. Stabilirea sau schimbarea domiciliului nu operează decât atunci când cel care ocupă sau se mută într-un anumit loc a făcut-o cu intenția de a avea acolo reședința obișnuită. Dovada intenției rezultă din declarațiile persoanei făcute la autoritățile competente să opereze stabilirea sau schimbarea domiciliului, iar în lipsa acestor declarații, din orice alte împrejurări de fapt. 

Persoana al cărei domiciliu nu poate fi stabilit cu certitudine se consideră domiciliată la locul reședinței sale temporare. În lipsă de reședință temporară, persoana este considerată că domiciliază la locul ultimului domiciliu, iar dacă acesta nu se cunoaște, la locul unde acea persoană se găsește. 

Conform art. 39 Cod civil RM, dovada domiciliului sau a reședinței temporare, până la proba contrară, domiciliul sau reședința temporară a persoanei fizice se prezumă că se află la locul menționat ca atare în buletinul de identitate sau, după caz, în alt act de identitate prevăzut de lege. În lipsa acestor mențiuni ori atunci când acestea nu corespund realității, stabilirea sau schimbarea domiciliului ori a reședinței temporare nu va putea fi opusă altor persoane.

Totodată, este de menționat faptul că, dacă subiectul probațiunii își schimbă domiciliul/reședința pe perioada termenului de probă, consilierul de probațiune trebuie să fie la curent cu situația locativă și să întreprindă vizită repetată la locul de trai schimbat al subiectului de probațiunii. De asemenea, există situații când se evoluează situația locuinței minorului şi al persoanei lipsite de capacitate de exerciţiu. 

Domiciliul minorului în vârstă de până la 14 ani este la părinţii săi sau la acel părinte la care locuieşte permanent. Domiciliul minorului dat în plasament de instanţa de judecată unui terţ rămâne la părinţii săi. În cazul în care aceştia au domicilii separate şi nu se înţeleg la care dintre ei minorul va avea domiciliul, asupra acestuia decide instanţa de judecată. Instanţa de judecată poate, în mod excepţional, având în vedere interesul suprem al minorului, să-i stabilească domiciliul la bunici sau la alte rude ori persoane de încredere, cu consimţământul acestora, ori la o instituţie de ocrotire. Domiciliul minorului, în cazul în care numai unul din părinţi îl reprezintă ori în cazul în care se află sub tutelă, este la reprezentantul legal. Domiciliul minorului aflat în dificultate, în cazurile prevăzute prin lege, se află la familia sau la persoanele cărora le-a fost dat în plasament ori încredinţat.

  • Condiții de locuit: (proprietate, chirie, pensiune, cu părinții, cămin/adăpost, cu prietenii, pe stradă). Cuprinde date despre statutul legal al spațiului locativ, dotarea locuinței, numărul de camere, suprafața camerelor (la necesitate), condiții de încălzire, iluminarea locuinței, starea de igienă, bunurile care sunt în locuință, suprafaţă locuibilă, suprafaţă totală a blocului locativ.
  • Vecinătatea (vecini cu comportament proinfracțional; zonă cu criminalitate crescută; măsură în care zona în care locuiește, oferă oportunitatea săvârșirii de infracțiuni și ce tip de infracțiune; atitudinea vecinilor față de subiectul probațiunii).
  • Cum resimte propria situație locativă (care sunt așteptările de la locuință și condițiile de trai? Dacă coincid așteptările cu realitatea de fapt a situației locative?).
  • Legătura dintre situația locativă și infracțiune, cuprinde atitudinea persoanei despre situația locativă a sa, precum și nivelul de confort la locul de trai. Lipsa confortului, condițiilor necesare pentru a asigura un oarecare confort psihoemoțional a unui sau a altui membru de familie, poate provoca sau determina generarea riscurilor de comitere a infracțiunilor sau a recidivei (Ex: tânărul trăiește cu mama în același spațiu locativ, iar mama acestuia este consumatoare de băuturi alcoolice și cu comportament agresiv, totodată adesea este vizitată de concubini. Astfel, tânărul trăiește sentimente de frustrare, din cauza lipsei de confort și siguranță, fapt care duce la un nivel ridicat a riscului de a săvârși acțiuni ilicite sub influența acestor sentimente negative).

Ca o completare a informației pentru acest modul, la necesitate se conlucrează cu Direcția pentru protecția drepturilor copilului, autoritatea publică locală sau direcția asistență socială.

Întrebările din ghidul de interviu au caracter orientativ, vin ca suport/ajutor consilierului de a acumula cât mai utilă informație pentru a avea posibilitatea ulterior de a face o analiză complexă și detaliată a personalității subiectului probațiunii.

  1. În ce regiune locuiți? (urban/rural)
  2. Care este tipul de locuință? (casă la sol, apartament etc.)
  3. Anterior ați mai avut alte locuințe?
  4. Care este situația juridică a locuinței? (proprietate personală /chirie …etc)
  5. Cum apreciați condițiile de trai? Dispuneți de odaie separată? 
  6. Cu cine locuiți în imobil? Câte persoane locuiesc împreună cu Dvs.?
  7. Care sunt relațiile Dvs. cu vecinii?
  8. Care sunt perspectivele de viitor privind locul de trai?

În ceea ce privește modulul Locul de trai este util și necesar ca consilierul de probațiune să urmărească mai multe aspecte privind locuinţa, precum și gradul lui de confort, să cunoască și să delimiteze: noțiunea de domiciliu, locuință, reședință, precum numărul de camere, câte persoane locuiesc în aceeaşi casă, dacă locuinţa este proprietate personală sau nu, dacă subiectul probațiunii își schimbă domiciliul/reședința pe perioada termenului de probă, dacă starea de igienă este corespunzătoare, dacă este dotată cu electricitate, apă, curent, încălzire, telefon.