Lecția 6 – REȚEAUA SOCIALĂ/GRUPUL DE APARTENENȚĂ

În cadrul acestei lecții veți afla despre noțiunea de grup și tipuri de grup, cauza apartenenței la grup, efectele pozitive și negative ale grupului, itemi de explorare a ariei

Minorii stabilesc o serie de relaţii prin intermediul cărora se integrează în anumite grupuri de referință (grup de joacă, de prieteni, asociații de tineri).

Grupul de prieteni are o influență importantă asupra comportamentului minorului. Participarea minorului la un grup de vârsta contribuie la formarea viitorului adult. Experiența pe care o dobândește în grupurile la care participă este variată şi conduce la o socializare, dezvoltându-i minorului anumite trăsături şi caracteristici (cinstea, loialitatea, prietenia, responsabilitatea), ce îi modelează personalitatea.

Grupurile de referință pot avea o influență benefică asupra minorului, asupra structurii lui de personalitate. În grupul de prieteni tinerii însușesc norme şi valori sociale.

Există şi grupuri a căror influență are ca repercusiuni – socializarea negativă a minorilor, tinerii însușesc valori şi norme indezirabile şi respinse din punct de vedere social. 

GRUPUL DE PRIETENI sau anturajul, reprezintă „un mediu socio–uman constând din persoanele cu care copilul  se află în relaţii apropiate, frecvente şi care-l influențează în formarea gusturilor, dorințelor, intereselor, idealurilor şi opțiunilor școlare sau profesionale.

Grupul de prieteni constituie un microsistem important pentru adolescent, care joacă un rol esențial în formarea identității în procesul de socializare.

Există câteva tipuri de grupuri spre care minorul se orientează în perioada adolescenței: 

  • non-formale (câțiva adolescenți se simt atrași reciproc, ies împreună în oraș (în mod neregulat încă), se întâlnesc pentru a da curs unei pasiuni comune); 
  • semi-formale (de discuții); 
  • formale (cercul elevilor, clasa școlară, care răspund necesității de dezvoltare intelectuală şi structurală a personalității).

 

Cauza apartenenței la grup este determinată de: 

  • dezvoltarea unor interese, împărtăşirea acelorași idealuri, îi preocupă aceleași probleme, au interese şi trebuințe identice;
  • găsirea securității, grupul devenind un adăpost şi un suport. Grupul de prieteni îi oferă minorului poziție recunoscută, siguranța rezolvării unor probleme. În cadrul grupului, minorii sunt învățați cum să evite constrângerile părinților şi tehnici de manipulare a adulților;
  • dezvoltarea unei noi identități, de a reprezenta ceva, de a fi “cineva”, de a juca un rol social;
  • nevoia de evadare din mediul oficial (mai ales cel familial), lipsa unui climat de înţelegere în familie, manifestată prin conflictele, certurile vehemente fac din ambianța familială un climat greu de suportat, ce determină abandonul. În asemenea condiții, copilul preferă să părăsească domiciliul, manifestând primele semne de deviantă, fuga şi vagabondajul;
  • mijloc de afirmare a Eu – lui, grupul îi permite minorului să-şi valorifice calitățile, contribuind astfel la dezvoltarea conceptului de sine.
  • Satisface nevoile afective: înţelegere, sprijin, model de identificare, recunoaştere, comunicare; 
  • Asigură posibilitatea învățării, a cooperării, a unui sistem de valori, însușirea normelor de conviețuire; 
  • Facilitează autocunoașterea, intercunoaşterea, empatia, formarea prieteniilor, asumarea sarcinilor şi obligațiilor.

Explorarea cu atenție a ariei Rețeaua socială, este extrem de importantă întrucât, problemele cu legea penală își au originea în cadrul unui proces de socializare defectuos.  

Comportamentul deviant este învățat în interacțiunea cu alte persoane (în grup, gașcă) în procesul comunicării.

Învățarea comportamentului deviant începe prin transmiterea şi imitarea tehnicilor şi atitudinilor deviante într-un proces de comunicare cu  persoanele cu comportament deviant. 

Sunt grupuri, cum este cazul grupurilor de copii ai străzii, unde aceste principii se verifică în mod continuu. Grupurile de copii ai străzii/gașca, implicați într-un număr suficient de incidente delincvente sunt forme periculoase de socializare adolescentină.

Majoritatea actelor delincvente se comit în grup, ca urmare a exercitării unor influențe reciproce între membri.

În grupurile delictogene se inseră mai ales minorii şi tinerii proveniți din familii cu multe carențe educative, socio-afective şi morale, minori şi tineri nesupravegheați şi neîndrumați suficient de către părinți, care caută o recunoaștere a persoanei lor de către ceilalţi, o siguranță în lupta contra celor care răspund de ordinea socială, o suplimentare a puterii, o refortificare a disprețului şi cinismului şi o facilitare a acțiunilor antisociale.

Grupul delictogen conturează un nou cadru, în care nevoile minorului, insatisfacțiile, dorințele, reprimările îşi pot găsi rezolvarea prin grup.

Aderarea la grup impune respectarea regulilor de grup, a cerințelor, a moralei interioare a grupului, a cadrului de acțiune a grupul – implicarea în diverse acțiuni antisociale. Este evident faptul că grupul delictogen poate avea o influență negativă asupra structurării personalității minorului, contribuind la însușirea unor valori şi norme care determină un comportament delincvent.

Consilierul de probațiune trebuie să urmărească în investigația sa o serie de aspecte ce vor fi explorate în detaliu:

  • Relaţii sociale de timp liber (rolul în grup, activități de grup, modele promovate în grup);
  • Cauza apartenenței (interese, beneficii);
  • Legătura dintre grupul de prieteni și fapta infracțiune.

Întrebările din ghidul de interviu au caracter orientativ, vin ca suport/ajutor consilierului de a acumula cât mai utilă informație pentru a avea posibilitatea ulterior de a face o analiză complexă și detaliată a personalității subiectului probațiunii.

Relaţii sociale de timp liber (rolul în grup, activități de grup, modele promovate în grup)

1. Ai prieteni?

2. Câți?

3. Cam ce vârstă au?

4. De când îi cunoști?

5. Cum ţi s-au părut când i-ai cunoscut?

6. Unde vă întâlniți de obicei?

7. Ce obișnuiați să faceți atunci când erați împreună?

8. Dar cu plăcere ce anume făceați?

9. Poţi să-mi spui, te rog, ce știi despre prietenii tăi acum?

10. Ce știu părinții despre prietenii tăi acum?

11. Ce ţi s-a părut interesant deosebit la prietenii tăi?

12 A existat vreo persoană anume care ţi-a plăcut mai mult sau de care te-ai simțit mai apropiat? (din grup)

13. Vrei să-mi spui, te rog, ce ţi-a plăcut?

14. Aţi avut un șef al grupului?

15. Cum a ajuns el să fie șef?

16. Ce a făcut?

17. Câți ani are?

18. El spunea la toată lumea ce trebuie să facă sau doar era cel mai “tare” şi atât?

19. Care era rolul tău în grup?

20. Cum erai privit de ceilalţi?

21. Îți făcea plăcere să fii văzut în felul acesta, cel pe care mi l-ai descris?

 

Cauza apartenenței la grup (interese, pasiuni)

1. Descrie-mi, te rog, în câteva cuvinte, cum era o întâlnire de-a voastră (în grup) dintr-o zi obișnuită.

2. Descrie-mi un conflict din cadrul grupului.

3. Cum se rezolvau conflictele din cadrul grupului?

4. Descrie-mi un conflict între grupul tău şi alt grup sau diferite persoane (dacă a existat).

5. Cum obișnuiați să vă adresați unii altora?

6. Ce gen de distracții aveați?

7. Ce locuri de distracții aveați?

8. Ce fel de muzică vă plăcea să ascultați?

9. Ce fel de băutură se consuma în situaţiile descrise mai sus?

 

Legătura dintre grupul de prieteni si fapta infracțiune

1. Care a fost prima ta infracțiune?

2. Cum s-a întâmplat să fii implicat într-o faptă penală?

3. Cum te-ai gândit să o faci?

4. Cam ce motive ai avut?

5. Cu cine erai?

6. A fost la întâmplare?

7. Care era rolul tău în faptă?

8. Are vreo legătura fapta comisă cu ce obișnuiați să faceți în grup? (întrebare de clarificare). 

Notă: În unele situații, atunci când se discută cu persoana evaluată despre factorii car au condus-o la conflictul cu legea penală, se invocă anturajul/cercul de prieteni, persoana evaluată dorind să ne contureze o imagine a lor ca fiind victime ale încrederii mult prea mari pe care au acordat-o cercului de prieteni.

În cadrul evaluării, consilierul de probațiune va evalua și informațiile pe care familia persoanei evaluate le are despre prietenii acestuia, respectiv cât de familiari sunt membrii acesteia cu activitățile pe care persoana evaluată le desfășura în compania prietenilor săi, eventuale activități întreprinse pentru a limita contactul cu cercul de prieteni.

  • Cu cine își petrece timpul liber?
  • Cine îi sunt prietenii? Ce părere aveați despre ei?
  • Cu cine dintre prieteni are o relație de încredere?
  • Cine îi este prietenul său cel mai bun?
  • Cu cine știți că se află în relații de ostilitate?
  • Cum își petrece, de obicei, timpul liber?
  • Cum au reacționat prietenii copilului când au aflat despre implicarea copilului în comiterea faptei?
  • Ați remarcat vreo schimbare în relația cu grupul său de prieteni după comiterea faptei?
  • În cazul în care minorilor le lipsesc orientarea şi afecțiunea părinților, influenţa anturajului devine foarte puternică. Acesta ajunge să se identifice cu o familie, caracterizată prin raporturi informale, care datorită desfășurării unor multiple activități sportive, culturale, determină creșterea creativității adolescentine, dar poate direcționa conduita minorului spre zone ale excluderii sociale.
  • Grupul de prieteni îi captează tânărului atenția, interesul, sociabilitatea, îi permit să-şi valorifice calitățile, contribuind astfel la dezvoltarea conceptului de sine.
  • Prin evaluările celorlalți se conturează autoevaluarea. Adolescentul face eforturi pentru a crea o bună impresie în grup, de aceea încearcă să respecte regulile grupului.
  • În cadrul grupului de prieteni, socializarea este bazată pe interacțiunea mai multor
  • adolescenți, egali ca vârstă sau autoritate, ce împărtășesc aceeași viziune asupra lumii, diferită de cea a adulților.
  • Grupul are o influență aparte în socializarea minorului, care vede în grup „o comunitate de suflet”, ce îi oferă identitate, poziții ierarhice şi rezolvarea problemelor.